Când frigiderul e aproape gol sau ții post, poți face clătite pufoase și fără lapte ori ouă. Aluatul se amestecă în câteva minute din ingrediente obișnuite, iar rezultatul depinde mai ales de proporții, de timpul de odihnă și de tigaia bine încinsă.
Ce ingrediente dau pufoșenie aluatului
Pentru aproximativ 8-10 clătite, ai nevoie de 250 g de făină, 300 ml de apă minerală carbogazoasă, 100 ml de apă plată, 2 linguri de ulei, 1 lingură de zahăr, un plic de zahăr vanilat, un praf de sare și 1 linguriță rasă de praf de copt.
Făina obișnuită, de tip 000 sau 650, merge bine. Apa minerală aduce bule în aluat și îl face mai ușor, iar praful de copt ajută clătitele să crească puțin la copt. Nu sunt identice cu cele făcute cu ouă: ies mai fragede și ceva mai groase, mai ales dacă aluatul este lăsat să se odihnească.
Într-un bol, amestecă făina cu zahărul, sarea și praful de copt. Toarnă treptat apa minerală și apa plată, amestecând cu un tel, apoi încorporează uleiul. Oprește-te când aluatul devine omogen; câteva cocoloașe mici se pot desface dacă îl lași să stea.
Cum obții clătite de post pufoase, pas cu pas
Lasă aluatul să se odihnească 10-15 minute. Făina absoarbe lichidul, iar consistența devine mai ușor de evaluat. Dacă după pauză pare prea gros, adaugă câte o lingură de apă; dacă este foarte fluid, încorporează puțină făină, fără să torni multă dintr-odată.
Încinge o tigaie antiaderentă la foc mediu și unge-o cu foarte puțin ulei. Toarnă un polonic mic de aluat și rotește tigaia ca să-l întinzi. Când marginile se desprind ușor, iar suprafața nu mai pare lichidă, întoarce clătita și mai coace-o aproximativ un minut.
Focul mediu contează mai mult decât flacăra puternică. O tigaie prea încinsă rumenește repede exteriorul, dar poate lăsa interiorul umed. Dacă prima clătită iese prea groasă, subțiază aluatul cu puțină apă; dacă se rupe, lasă-l câteva minute în plus sau adaugă o lingură de făină.
Nu e nevoie să ungi tigaia după fiecare clătită dacă are un strat antiaderent bun. Șterge-o cu un șervețel uns cu câteva picături de ulei la început, apoi repetă doar dacă aluatul începe să se lipească.
Greșeli frecvente și cum le eviți
Prima greșeală este să amesteci aluatul energic și mult timp, în încercarea de a-l face perfect neted. Amestecarea excesivă poate da clătite mai dense. Folosește telul doar cât să nu mai vezi buzunare mari de făină și lasă timpul de odihnă să rezolve restul.
A doua este să torni prea mult aluat în tigaie. Clătitele groase au nevoie de mai mult timp la copt și se pot rupe când le întorci. Începe cu un polonic mic, apoi ajustează cantitatea după dimensiunea tigăii.
Mai poate apărea și o aromă prea pronunțată de praf de copt. Măsoară-l cu o linguriță rasă, nu cu un plic întreg, dacă plicul are mai mult decât cantitatea indicată. Praful de copt poate fi omis, dar clătitele vor ieși mai plate.
Dacă prima bucată nu arată bine, nu înseamnă că aluatul a eșuat. Ea funcționează adesea ca probă: îți arată dacă tigaia e prea rece, dacă aluatul trebuie subțiat sau dacă e nevoie de puțin mai mult ulei.
Cu ce le servești și cum păstrezi resturile
Pentru umpluturi de post, merg bine gemul, dulceața, merele rase călite cu scorțișoară sau o cremă simplă din cacao, zahăr și puțină apă caldă. Dacă vrei o variantă mai puțin dulce, încearcă ciuperci călite ori spanac cu usturoi; în acest caz, redu zahărul din aluat la o jumătate de linguriță sau elimină-l.
Clătitele se pot păstra acoperite, la temperatura camerei, dacă le mănânci în scurt timp. Pentru păstrare mai lungă, pune-le într-un recipient închis la frigider și consumă-le în următoarele zile; încălzește-le într-o tigaie, la foc mic, ca să nu se usuce.
Rețeta se adaptează ușor la ce ai în bucătărie, dar aluatul nu trebuie tratat ca o formulă rigidă. O lingură de apă în plus, o tigaie mai puțin încinsă sau câteva minute de răbdare pot schimba rezultatul mai mult decât încă un ingredient.

